ISTORIA TERAPIEI CU LIPITORI

Din punct de vedere istoric, hirudoterapia poate fi comparată cu însăși istoria științei medicale. Cele mai vechi informații despre tratamentul cu lipitori se referă la Egiptul Antic (fiind inscripționate pe templele vechi și mormintele faraonilor. Primul învățat al Greciei Antice care a atras atenția asupra lipitorilor a fost Nicandru din Colofon (200-130 i.e.n.). Dar trebuie de menționat că metoda este înscrisă, de nenumărate ori, în tratatele lui Hipocrate, Galalen și Avicena. Din sec. al XVI-lea până în sec. al XVII-lea, tratamentul cu lipitori se folosea deosebit de des. Există izvoare care atestă că grecii făceau comerț în Grecia și Roma antică cu lipitori aduse din Dacia și din Egipt. Pliniu cel Bătrân spunea că la Roma toți marii doctori prescriau lipitori în mai toate bolile. Francezii spun că însuși Pasteur, ar fi avut o comoție cerebrală și ar fi fost tratat cu lipitori. Ȋn Europa se foloseau într-atât de mult încât numai în Franța, în 1850, s-au cumpărat în jur de 100 de milioane de bucăți. Ȋn țara noastră, în sec. XIX-XX, tratamentul practic pentru oricare boală începea cu aplicarea lipitorilor. Ȋn secolul al XVIII-lea, s-a ajuns la folosirea excesivă a lipitorilor.

Ȋn Franța se aplicau în jur de 30 de lipitori unui singur pacient. La începutul secolului al XIX-lea, Germania exporta anual circa 30 milioane de lipitori în America, aproximativ aceeași cantitate fiind folosită și în țară. Totuși, această situație s-a schimbat către finele secolului al XIX-lea, când noile tehnici de tratament medical (antibioticele), au înlocuit vechile leacuri folosite acasă. Ȋn ultimii 20 de ani, lipitoarea cea sensibilă trece printr-o perioadă de renaștere, odată cu apariția chirurgiei reconstructive. Astfel, terapia cu lipitori devine din ce în ce mai populară.

Astăzi se utilizează anual circa 300.000-400.000 de lipitori în scop terapeutic. O dată cu primul congres de hirudoterapie din anul 1990, țările din Europa de vest și America, au început cercetarea foarte amănunțită a lipitorilor și a modului de folosire a acestora în medicină. Din acel moment, medicina vestică nu a mai putut să nu țină seama de beneficiile pe care le aduce această creatură. S-a ajuns ca astăzi, să găsim lipitori în farmaciile din aceste țări.

O altă țară care a făcut cercetări amănunțite este Rusia. Ca și producție de lipitori, se spune că Rusia produce singură de zece ori cantitatea produsă de toate celelalte laboratoare de creștere și înmulțire la un loc. Spre deosebire de România, țară cu tradiție în tratamentul cu lipitori, dar care a abandonat această ramură a medicinei naturiste, Rusia a înțeles valoarea hirudoterapiei și a dezvoltat-o extraordinar de mult. Tratamentul terapeutic cu lipitori, dincolo de aspectul său prea puţin atrăgător, reprezintă o practică medicală în mare vogă în Rusia, care câştigă tot mai mult teren şi în Occident. Ȋn Udelnaia, există un sat de căsuţe din lemn, situat la cîţiva kilometri sud‑est de Moscova, acest centru creşte în prezent peste trei milioane de lipitori pe an şi este primul producător mondial în acest domeniu. Ferma, înfiinţată în 1937, a ştiut să profite în ultimii ani de creşterea interesului pe piaţa internaţională pentru lipitori.

Nemții folosesc pe scară largă lipitorile în tratarea multor boli. Sunt la ora aceasta principalul importator în Europa. Americanii folosesc și ei pe scară largă. Fac încercări de tratare a S.I.D.A. și a anumitor forme de cancer, cu lipitori. De remarcat ca UNESCO, a catalogat lipitoarea medicinală, ea în sine, medicament. Este singurul animal, considerat medicament. Singurele țări din Europa care nu vor să auda în continuare de lipitori sunt România și Bulgaria. Un mare noroc avem cu un om de bine, un român din Moldova, cu studii de hirudoterapie la Moscova, doctorul Şeremet. Este singurul doctor care s-a făcut remarcat până la momentul de față în hirudologia din Romania.

Curios este faptul că, lipitorile, erau folosite nu numai în scop medical dar și în tratamente cosmetice sau alimentație. Să zicem, e cunoscut cu exactitate, că înainte de baluri, chiar și reprezentantelor cu sânge împărătesc li se aplicau lipitori după urechi, ca în consecință, obrajii acestora, să ardă de rumeneală după o întreagă noapte de dansuri.

Ȋmpăratul Austriei, August al II-lea, prefera invitația la cină, acolo unde se serveau cârnăciori din lipitori (pe o gâscă bine hrănită, se aplicau mai multe lipitori, după ce se săturau și cădeau pe tavă, erau date la cuptor, se serveau ca și cârnăciori crocanți, dietetici).

Astăzi abuzul de medicamente chimice a devenit un dezastru care, după dimensiune și consecințe, poate fi comparat spre exemplu cu schimbările de climă sau cu poluarea ecologică a aerului, apei și solului. Prin aceasta se explică și faptul că, din anii 1980, în toată lumea tinde să crescă interesul către metode nemedicamentoase de tratament. Respectiv și hirudoterapia ca metodă medicinală straveche și nemeritat uitată, trăiește cu adevărat o a doua renaștere. Cu toate acestea, este foarte important, dacă testările clinice ale noilor preparate de tratament durează de regulă câțiva ani, atunci efectul curativ al hirudoterapiei este verificat de o experiență de mii de ani. Păcat doar ca dimensiunile încadrării hirudoterapiei în practica vastă a medicinei merge încet, deoarece necesită o atitudine strict individuală pentru orice pacient. Eficiența metodei este generată și ca acțiune locală de fluidizare a circulației capilare, care micșorează surplusul venos, cât și acțiune generală asupra întregului corp